Despre muzică şi nemurire

Voi începe cu o întrebare retorică: Încotro se îndreaptă muzica românească?

Aseară, în pauza publicitară de la Merlin (am o atracţie grozavă pentru ceea ce este în afara realităţii) butonam plictisită. Trebuia însă să iau în calcul şi pericolele pe care le implică acest fapt. Astfel, trecând prin abisul telenovelelor, ştirilor demoralizatoare şi al desenelor animate prost dublate, am ajuns pe Utv (unul dintre canalele de evitat) ca să ascul o minunăţie a la Anda Adam, „Like a panda bear”. Raţionamentul meu logic a fost „Ce are a face un ursuleţ mic şi drăgălaş cu fetele pe jumătate dezbrăcate care dansează provocator?” Nimic. Exact.Desigur, excesul de 9GAG a făcut melodia să sune cam aşa „Like a pedobear”.

Am schimbat repede, pentru că simţeam cum focul Iadului mă ardea dinspre televizor. Ce să vezi, pe Kiss TV (un alt post de evitat), o melodie care suna cam aşa: Piesa asta este hit, Dan Spătaru n-a murit. Şi o ţine tot aşa timp de 5 minute. Şi cu siguranţă că va ajunge hit, doar o spune clar. Şi românu’ e cuminte şi ascultă. Mişto marketing au cei care au făcut melodia.

Aşa că feeling like:

am dat înapoi la dragul meu vrăjitor şi am preferat să urmăresc reclama la Torchwood (obsesia mea din prezent) până s-a terminat pauza publicitară.

P.S.

Mai târziu am dat de Selena Gomez cu „Love you like a love song”. Asta m-a exterminat definitiv; dar cum eu nu pot muri, n-am lipsit prea mult. A, şi încă un mic detaliu, eu nu prea trăiesc pe lumea asta. Iar peste câteva posturi vă voi face cunoştinţă cu Jade 😉

sursă foto