Chill, let’s chill…

I shall stay in love, in love with music, in love with life, in love with him. Because being in love makes everything better.

Stresul ne macină, a început şcoala, intru la 7 jumate,  mă târăsc până în clasă, mă aşez în bancă şi beau din ciocolata caldă până mă trezesc. Dar când mă trezesc sunt amorţită de la atâta stat pe scaun. Viaţa într-a 11-a…

Simt că mi-am neglijat blogul în ultimul timp, dar acum chiar am simţit nevoia să scriu, n-am mai scris de mult şi-mi era dor de dashboardul meu şi de sentimentul pe care îl am când scriu. E pur şi simplu o „parte din mine de care mă simt foarte legată.

Despre ce voi scrie astăzi? Despre muzică. Da, muzică, dar nu orice fel de muzică, muzica anilor ’90 si mai veche, chiar până prin ’60. Surprinzător aceasta este muzica sufletului meu. Chiar dacă sunt eu rockeriţă înfocată, când aud „Strangers in the night”, „Dream on”, „Careless whisper” sau o altă melodie de acest gen, mi se topeşte inima.

Pur şi simplu, nu le rezist, simt fiecare vers şi fiecare acord. Ştiţi care a fost explicaţia mamei? A spus că, atât pasiune pentru rock cât şi cea pentru muzică veche mi se trag de la petrecerile pe care le dădeau când eu eram încă în burtica ei. Şi cam tind să o cred, prea ştiu toate refrenele 🙂

Untitled part 2

Ducea o viaţă dublă. Era muncitorul şters de la serviciu, cu costum ponosit. Era ordonat, lucra fără pauză şi lucra orice. Era cel care agaţă câte o femeie prin cluburi ieftine. Avea mereu cearcăne, dar cei de la muncă nici nu bănuiau din ce motiv. Credeau că lucrează şi noaptea. Nu ştiau ce univers se ascundea în mintea lui, un univers care nu îl lăsa niciodată să doarmă.

Era ca şi cum te-ai desprinde uşor de toşi ceilalţi. Până la urmă, nu avea nici un motiv să ducă o viaţă dubă. Dar în lipsa posibilităţilor financiare, avea o imaginaţi bogată. Odată, în copilărie a stat două ore să privească o pisică sdormind, timp în care şi-a notat 375 de moduri în care să infilterze pisica în NASA şi să o trimită în spaţiu.

Acum nu se schimbaseră prea multe. Deşi apartamentul lui avea două camere şi aproape 50 mp, pentru el era un întreg regat. Se simţea ca un rege în acea cutie de chibrituri. Un rege fără coroană. Pereţii erau scrijeliţi cu idei. Patul dădea pe-afară de vise. Nimeni nu văzuse asta până acum. Numai o minte ca a lui ar putea înţelege.