44

Îmi pare rău pentru întârzierea cu povestea, dar m-am întors cu o poveste ce vă va frânge sufletul. Povestea unui îndrăgostit. Ideea a plecat de la o baterie veche şi o bucată de plastic pe care scria 44, găsite sub un copac în parc. În plus, voi mai scrie un citat care mi-a plăcut mult de tot din „Jurnal din anii ’70” de Liviu Franga.

44. deschide o carte la pagina 44, citeşte, deschide toate cărţile tale la pagina 44 şi citeşte, numără până la 44, adună 44 de flori şi împarte-le în grupuri impare, pune-le în 44 de vaze diferite. De ce 44? Mi-a dat un bileţel, un colţ de pagină, pagina 44, cu ultimul cuvânt doar, „acolo”. Ştiu unde. O aştept acolo. Sub cireşul înflorit. Patruzeci şi patru de albine adună polen. O aştept de 44 de secunde. Bateria ceasului meu vechi s-a oprit. 44, 4+4=8, 8= ∞. O voi aştepta până la infinit.

Şi citatul:

„5 lei timpul    5 lei pasul

5 lei ora           5 lei cerul

5 lei lumina    5 lei ochii

5 lei floarea    5 lei buzele

5 lei mâna       5 lei sufletul

Sufletul?”

 

On the U.S. territory

Să începem cu sfârşitul: am avut o zi al naibii de extraordinară şi acum aş vrea să dorm.

Aşa, acum, începutul, am plecat la 8 de acasă, îndreptându-mă spre ce? Spre ambasada Americii. De ce? Pentru că am participat la un concurs de eseuri pe tema toleranţei (asta prin decembrie) şi astăzi trebuiau desemnaţi câştigătorii. Acum vreo săptămână aflasem că suntem doi reprezentanţi ai Lazărului şi asta m-a băgat în ceaţă pentru ceva vreme. Continuă lectura

Hellsing

Ştiţi că mă chinui să citesc Dracula de vreo două luni? Şi mă mai şi mândresc cu asta. Ruşine să-mi fie! Eh, bine, asta a fost aşa, ca o introducere (cu toate că ar cam trebui să o termin).

Ştiţi cîte reproduceri după Dracula s-au făcut de când a apărut (cînd, ce mai, a făcut furori şi a stârnit cu siguranţă controverse). Una dintre aceste reproduceri este Hellsing.

Povestea e cam aşa: l-au luat pe Dracula, i-au zis Alucard (adică Dracula citit de la coadă la cap) şi l-au făcut vânător de vampiri. Dar ce credeaţi că e aşa de simplu?Nici pe departe! Dacă îmi amintesc eu bine, Integra l-a descoperit pe Alucard când era copilă şi l-a eliberat din nişte lanţuri care îl ţineau prizonier, iar Alucard a trebuit să îi asculte ordinele pentru restul timpului în care ea va trăi.

Pe lângă faptul că grafica, povestea, culorile, efectele şi bătăile sunt extraărdinare,  Hellsing mai are şi nişte personaje badass: Continuă lectura

Azi e joi. Azi făurim poveşti.

Pentru că simţeam nevoia unor posturi tip serie, voi scrie câte o poveste „de o clipă”  (sau voi posta ceva care descrie o clipă) în fiecare joi.

Proiectul se va numi „Secunde dintr-o viaţă”, îl am de mult în minte, dar nu am avut şansa să îl expun undeva, şi cred că acum este momentul potrivit 🙂

Prima clipă:

Stau destul de comod. Atunci de ce mă doare spatele? De ce simt un junghi care îmi străpunge coloana vertebrală? Stau chircită, aplecată asupra cărţii, cu genunchii la piept, citind. De ce stau aşa? Nu ştiu. Paginile cărţii îmi zgârie mâinile înăsprite de muncă. Ceaiul făcut demult, când plita încă era caldă, s-a răcit şi el de tot. Găinile vor mâncare. Trebuie să mă duc la gârlă, să spăl cămaşa fratelui meu, care pleacă mîine la şcoala din satul vecin. M-am ascuns în fânar. Stau aici de ore bune. Cartea parcă nu se mai termină. Am furat-o de la şcoală, iartă-mă Doamne, o să o duc înapoi. Dar mai stau puţin aici…

 

 

Amorul artei

Intru sceptică pe poarta şcolii, mă îndrept în pas grăbit înspre uşa de la intrare… o, nu, e pauză. Intru repede în şcoală şi mă strecor ca un ninja printre copii de clasa I care aleargă ca posedaţi şi printre fetele şi băieţii mai „de la ţară”  care se ia de mine, trec ca vântul pe lângă bodyguarzi, dar parcă totul se  mişcă cu slow motion.

Finally, deschid uşa clasei în care trebuia să ajung şi mirosul de acuarele mă izbeşte de parcă aş sta sub un curcubeu. Apoi obişnuita căldură se revarsă asupra mea şi mă simt deja ca acasă şi uit de iadul dezlănţuit din afara clasei. Unde am ajuns? La desen 🙂 Click pentru poze :> Continuă lectura