Anul iepurelui

Anul iepurelui este o carte scrisă de Arto Paasilinna. Este vorba despre un reporter care, într-un moment de răscruce din viaţa sa, dă cu maşina peste un iepure de câmp. În acel măment bărbatul se decide să renunţe la viaţa pe care a dus-o până atunci şi să o ia de la capăt âmpreună cu iepurele său. eu am numit această carte „ciudată”, dar este, în acelaşi timp fresh şi te desprinde efectiv de realitate.

Ce e cu cartea asta? Ei bine, am primit-o în dar de la profesoara de desen, pentru a o citi şi a încerca să o ilustrez. Trebuie să fac 10 lucrări, până acum am trei.

Anunțuri

Photoshoot cu Ana

Aşa de plictiseală, m-am apucat de poze. Şi mi s-a alăturat şi Ana, şi au ieşit nişte poze chiar drăguţe 😀 Le-am făcut alb-negru din cauza luminii superbe de care am avut parte şi care mi s-a părut că dă mai bine în b/w şi parcă sunt mai unitare. Şi nu m-am putut abţine să nu introduc Contele de Monte Cristo (cartea) pe care o iubesc deoarece este veche şi arată superb.

Continuă lectura

O carte

Ştiţi ce m-a intrigat pe mine încă de când eram în clasa a cincea? O carte, o anumită carte, o carte excepţională care zace în bibliotaca mea de vreo 19 ani (adică în biblioteca mamei).

Prima dată când mi-a fost trezit interesul a fost atunci când profesoara de Lb. Română, ne povestea în clasa a cincea despre alchimie, Piatra Filozofală şi transformarea metalelor în aur. Şi subiectul s-a îndreptat treptat în direcţia doctorului care şi-a vândut sufletul diavolului.

V-aţi prins? De Faust vorbeam. Am zis că o citesc în clasa a şaptea, dar nu am fost în stare, am zis că o citesc în clasa a opta, dar nu aveam răbdare. În clasa a noua doar am admirat-o, însă, acum, mânată de pasiunea Andreei pentru cartea asta, am zis că, cine ştie, poate merge. Şi a mers. Am citit partea I în vreo 2-3 zile şi o mică parte din cea de-a doua (deşi va fi ceva mai greu, e numai filozofie). Şi acum am o satisfacţie uriaşă.

Şi nu numai subiectul m-a fascinat. ci şi felul în care arată ediţia pe care o am eu. E neagră, cu copertă din pânză şi scrisul este de un bej şters. Arată de-a dreptul antică.

Aşa că recomand cartea asta oricui.

Despre Oscar Wilde

Am gusturi simple. Mă mulţumesc cu ce-i mai bun.

Nu sunt suficient de tânăr ca să ştiu totul.

Adevărul este rareori pur şi niciodată simplu.

Viaţa e prea importantă ca să fie luată în serios.

Daţi-i omului o mască şi vă va spune cine este.

Doar câteva din citatele autorului „Portretului lui Dorian Gray”, însă sunt cele care îl definesc cel mai bine. Continuă lectura

Despre carte

Aseară citeam „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” (obligatorie, ce să-i faci) şi mi-a atras atenţia un paragraf:

„Pentru mine, însă, care trăiesc doar o dată în desfăşurarea lumii, ele (anumite întâmplări) ele au însemnat mai mult decât războaiele pentru ucerirea Chinei, decât şirurile de dinastii egiptene, decât ciocnirile de aştri în necuprins, căci singura existenţă reală e aceea a conştiinţei.”

Nu voi face comentarii literare, ştiu cât de plictisitoare sunt, dar un lucru m-a pus pe gânduri. Putem spune despre noi că trăim o singură dată pe lumea asta, dar el, Ştefan Gheorghidiu, sau orice alt personaj, trăieşte infinit. De fiecare dată când cineva deschide cartea, el trăieşte altfel, îşi reia viaţa, dar din punctul de vedere al cititorului.

Cărţile sunt poveşti de viaţă. Doar deschideţi o carte a bunicii, uitaţi-vă la toate semnele de acolo şi încercaţi să vă imaginaţi ce au însemnat ele pentru ea. Apoi gândiţi-vă ce înseamnă ele pentru voi.