Centrul vechi la pas

Seară, mă întorc din oraş. În general merg cu metroul, dar s-a întâmplat să nu am abonament, aşa că am luat-o pe jos spre Unirii prin Centrul Vechi. Ce-am văzut m-a dus în altă lume, am simţit pulsul vieţii, am simţit că mă contopesc cu tot ce se întîmplă acolo şi că trebuie să îmi scot carnetul de schiţe. Doar că nu am unul (să-mi fie învăţătură de minte)…

Muzicanţi ai străzii îşi cântă cântecul veşnic, îmi scot căştile ca să aud mai bine, un mim dă baloane copiilor, altul, din spatele unui cărucior de circ, face alţi copii să râdă. Un bătrânel drăguţ îmi dă ziarul „Centrul Vechi”. Terasele sunt pline, muzica este acceptabilă, tot felul de studenţi fac un ban împărţind pliante.

Un concert rock în aer liber electrizează atmosfera. La câţiva metri de scenă, sunt nişte persoane îmbrăcate în haine de epocă, pe picioroange. Rătăcesc pe străzi, văd o terasă unde sunt exclusiv rockeri, trec printr-un gang unde este un butic drăguţ, pe o stradă este o terasă antică, efectiv, cu scaune scorojite şi mese din fier forjat de pe care s-a luat vopseaua, chiar vis-a-vis de  o terasă luxoasă. doi barmani se antrenează în mijlocul străzii, doi oameni ai străzii caută mâncare.

Ajung la Piaţa Unirii şi mă conectez din nou la realitate, cablul de legătură este imposibil de rupt.

sursa foto: artline.ro

Live

They always say that you have to forget the past, to move on, to live your life. But the past made you, if the past wasn’t the way it was, you wouldn’t be the person you are now. The past matters. It really does.  All the precious memories, the people you’ve met, the people that aren’t here anymore, you need to keep them in your heart. And the mistakes, you should never be ashamed of your mistakes. They’re part of you. You do have to moe on, but you can simply clear your mind, close your eyes , think of the past for a moment, appreciate it, then think about the future and go ahead, meeting it.

Also, sorry for the english, I just felt like it would sound better this way.

You can’t be badass if you don’t have a badass coat.

RO: Nu poţi fi badass (in romana ar fi ceva de genul misto, deci nu se potriveste), daca nu ai o haina badass.

Asta am realizat acum, când m-am uitat la Sherlock, după ce am văzut Doctor Who, Torchwood şi Supernatural.  Seriale pe care le poţi vedea numai dacă ai o răbdare de fier (ceea ce eu nu am) şi o doză mică de obsesie (care, la mine a compensat răbdarea).

O haină impunătoare şi la care să râvnească toate fanele (chiar dacă sunt fete şi ar sta pe ele ca pe gard) este absolut necesară. Şi care nu poate fi făcută prea uşor la croitor, de asemenea.

Chiar dacă eşti un extraterestru care călătoreşte în timp,

un extraterestru nemuritor,

un înger,

sau un geniu,

 

ai neapărată nevoie de un palton impunător. Se poate asorta cu teneşi, fular, bocanci, bretele, de fapt, ce mai, dacă ai aşa palton, poţi purta absolut orice, că tot badass atată.

Personaje:

Al zecelea doctor, Doctor Who

Captain Jack Harkness, Torchwood

Castiel, Supernatural,

Sherlock Holmes, BBC Sherlock.

Untitled

– Ce-am găsit făcând ordine prin caietele vechi! –

Se trezi buimăcit; sudoarea îi şiroia pe frunte. Ce mai vis, se pare că va primi o veste. Se ridică din pat, pregătindu-se pentru o nouă zi de lucru. Se opri în faţa oglinzii.

„Ha, ce mai glumă, păr roşu, de parcă aş putea merge aşa la muncă.”

Îşi făcu o cafea şi se trânti pe canapea. Porni televizorul, dând pe un program oarecare. Reverie.

Apoi se îmbrăcă şi porni la serviciu. Era un simplu dactilograf. Scria, dar niciodată pentru el. Publica, dar nu operele sale. Era doar un muncitor. Voia să schimbe asta, dar ştia că nu e după el.

– Hm, pot dezvolta foarte mult frântura asta… –