Cu capu-n congelator

Deci mi-e cald (no shit, nu mai spune), da’ mi-e cald de mor. Sunt foarte rea de căldură. Ieri am ţopăit pe lângă stropitoare. A fost Raiul pe Pământ. Astăzi am decoperit reţeta perfectă. Pune-ţi rock la maxim şi bagă capul în congelator. Merge până te prinde cineva şi te ia la alergat că strici frigiderul.

În altă ordine de idei, mâine o şterg pentru o perioadă, poate mai scriu sâmbătă, dar în rest nu o să mai am acces la internet (my poor life, sper să nu mor). Vreau ca vara asta să îmi găsesc rostul în viaţă. V-aţi prins voi că fac mişto, nu? Probabil că nu o să fac mai nimic şi o să mor de plictiseală.

Acum vă pup şi mă duc să mai stau puţin cu capul în congelator, cât sunt ai mei pe afară :)) Şi vă las şi cu o poză numai bună de început de vară.

 

Începe o nouă eră

Începe era în care nu mai există haine peste tot pe pat şi pe scaun. O eră în care o să am loc pe birou. O eră în care mă pot trezi la 10. O eră în care nu îmi mai trebuie abonament la metrou. Începe vacanţa. Pentru că şcoala s-a terminat de miercuri pentru mine. Aşa că, bun venit vacanţă!

Pe de altă parte, am blog de juma’ de an. Nu am respectat tot ce mi-am propus, dar sunt destul de mulţumită de forma pe care a luat-o blogul meu. Mi-a luat ceva să mă prind că nu trebuie să scriu chestii savante, ci doar să scriu ceea ce simt. Pentru că, până la urmă, nimeni nu vrea să obosească citind un blog.

Deci, bun venit vacanţă şi La mulţi ani Art and Stuff!

Do something that will last

Fusăi în Deltă :>

Am fost, pentru patru zile, în Delta Dunării, în cadrul programului ecologic „Do something that will last” organizat de Veolia Environment.

A fost o experienţă superbă, mai ales pentru că, la început nu cunoşteam pe nimeni, iar apoi nu mai voiam să plec. Au fost patru zile minunate, m-am împiretenit cu o grămadă de oameni, dar cel mai bine m-am înţeles cu cele două colege de cameră (pentru că am stat mai întâi în Tulcea, apoi în Sf. Gheorghe, şi nu am picat cu aceeaşi persoană în cameră) şi cu o fată şi un băiat, amândoi din Slovacia. Am dormit în reprize, culcându-mă în fiecare noapte la 2. Ba chiar am încercat să mă trezesc să văd răsăritul în ultimele dimineţi, doar că şi la 5 şi la 4 şi jumătate, soarele răsărise deja. Aşa că m-am culcat la loc.

Am făcut baie îmbrăcată în mare, m-am plimbat cu vaporul şi cu barca prin Deltă, m-a ars soarele îngrozitor, am mâncat peşte la greu, am ascultat concertul broaştelor, am văzut un cer minunat, am dansat, m-am distrat. Mai merg şi la anul 🙂

By the way, i-am cunoscut şi pe Hienă şi Vierme de la Animal X care au, din 2005,  o organizaţie ecologică, singura care calculează amprenta de carbon în România.

Şi probabil, pentru că nu cunoşteam pe nimeni, de-aia s-a legat totul atât de bine.

 

Vă salut din lumea paralelă

Am terminat, oficial mâine e ultima zi de şcoală pentru mine. Nu mai am note de luat, însă starea de delăsare totală încă nu îmi dă pace. De două săptămâni, de când  m-a luat pe sus spiritul vacanţei, parcă nu mai am chef de nimic. Vreau să stau, să dorm şi să mănânc:))

În altă ordine de idei, mi-ar plăcea să vi-l prezint pe Malaka, dar telefonul, cu care i-am făcut poză, e tocmai la celălalt etaj şi nu mă ridic nici moartă. Vi-l arăt mâine. Până atunci vă las să fierbeţi.

O carte

Ştiţi ce m-a intrigat pe mine încă de când eram în clasa a cincea? O carte, o anumită carte, o carte excepţională care zace în bibliotaca mea de vreo 19 ani (adică în biblioteca mamei).

Prima dată când mi-a fost trezit interesul a fost atunci când profesoara de Lb. Română, ne povestea în clasa a cincea despre alchimie, Piatra Filozofală şi transformarea metalelor în aur. Şi subiectul s-a îndreptat treptat în direcţia doctorului care şi-a vândut sufletul diavolului.

V-aţi prins? De Faust vorbeam. Am zis că o citesc în clasa a şaptea, dar nu am fost în stare, am zis că o citesc în clasa a opta, dar nu aveam răbdare. În clasa a noua doar am admirat-o, însă, acum, mânată de pasiunea Andreei pentru cartea asta, am zis că, cine ştie, poate merge. Şi a mers. Am citit partea I în vreo 2-3 zile şi o mică parte din cea de-a doua (deşi va fi ceva mai greu, e numai filozofie). Şi acum am o satisfacţie uriaşă.

Şi nu numai subiectul m-a fascinat. ci şi felul în care arată ediţia pe care o am eu. E neagră, cu copertă din pânză şi scrisul este de un bej şters. Arată de-a dreptul antică.

Aşa că recomand cartea asta oricui.

Gânduri

Vreau să ies din Bucureşti. M-am săturat de rutina zilnică, m-am săturat de clasa mea în care sunt 30 de grade, aş vrea măcar să stau toată ziua în Izvor. De ce nu putem face orele în parc? Aş putea să mă uit la cer non-stop.

Da, cerul este refugiul meu. În cer găsesc orice, mare, munte, linişte, nervozitate, căldură, furtună. Vreau să citesc într-un hamac în pădure. O carte minunată, care să mă prindă. Vreau o carte superbă. Vreau să fac manga, vreau să fac cosplay. Vreau să fie vacanţă.

Să stau pe iarbă şi să mă uit la cer, vreau la Câmpulung, vreau la mare, vreau orice în afară de Bucureşti. Singurul lucru pe care l-aş face în Bucureşti ar fi să mă plimb su metroul. Asta îmi place.