Nostalgia

Stau si ascult melodia care imi acapareaza mintea. Nu am mai auzit-o pana acum, si totusi ma trimite intr-o stare de profunda nostalgie. Ce faceam acum cativa ani pe vremea asta? Citeam fanficuri cu My Chemical Romance, ascultam in disperare, scriam fanficuri.

Stateam pe Quizilla si faceam quizuri, citeam povesti cu adolescenti rebeli. Eram inca un copil. Visam la o astfel de adolescenta. Dar odata cu trecerea anilor s-a risipit si adolescenta la care visam atunci. Mai e jumatate de an si intru in lumea adultilor. Si ce s-a ales de adolescenta mea? Un pumn de vise adunate cu mare precautie care se topesc precum zapada stransa in mainile degerate. Nu mi-am permis sa fiu rebela, mi-am dat seama ca acest lucru ar ingreuna lucrurile atat pentru familia mea cat si pentru mine.

Ma gandesc cu parere de rau la vremurile acelea, cand visam la viata de adolescent autentic,  dar, daca gandesc mai in profunzime, imi dau seama ca sunt mult mai fericita acum decat atunci. Atunci tot ce aveam erau vise, pura imaginatie. Acum simt ca traiesc, simt ca fac ceva pentru a-mi cladi viitorul. Atunci nu stiam ca vreau, totul era  incetosat. Acum stiu si alerg cu bratele intinse, in speranta ca voi prinde macar  frantura din ceea ce imi doresc.

Si totusi, ma mai gandesc uneori la pasiunea pentru My Chemical Romance si la modul in care mi-a influentat evolutia. La pesimismul melodiilor. Mai ascult din cand in cand si incerc sa imi dau seama ce imi spuneau mie acele versuri pe care nici macar nu le intelegeam in intregime. Totul are, insa,  o insemnatate in viata noastra, oricat de insignifiant sau de superficial ar parea.

Anunțuri

Vise…

Povestea de joi :>

Ne pierdem viaţa visând…

„Când o să mă fac mare o să mă fac aviatoare, o să am avionul meu personal şi o să zbor cu el unde vreau eu. O să am mulţi bani, o să deschid un magazin de jucării pentru copii săraci. O să am un soţ blond, cu ochii albaştri, mareu la 4 ace…o să fie director de firmă, mama spunea că directorii au mulţi bani. Dar mă va şi iubi. O să îl iubesc şi eu şi vom avea doi copii frumoşi frumoşi. Vom avea o casă mare cu piscină, vom fi fericiţi. O să zburăm cu avionul meu peste mări şi ţări, o să vizităm lumea şi o să ne stabilim în Franţa, pentru a trăi regeşte.”

Infirmiera veni să vadă ce se întâmplă. Bătrânica de la geam a adormit din nou. Măcar acum e liniştită, când e trează povesteşte într-una despre cum va fi ea aviatoare şi va avea un soţ bogat. E cam târziu pentru vise…