Suflete

-Trupuri infrigurate care se incalzesc cu amintiri pe refugiul de tramvai. Caini care urla in noapte. Masini care trec fulgerator pe langa mine. Visez la un ceai cald si la o bucatica de iubire. Visez la caldura din casa. Ma pierd si eu printre sufletele degerate. Le inteleg dorintele. Le simt durerile. Le vad inimile. Insa doar pentru cateva momente. Atunci cand visarea mea se curma, se curma si legatura cu visele celorlalti. Si devenim din nou straini, si trecem din nou unii pe langa altii fara sa fim constienti de existenta celorlalti.-

Anunțuri

And then the monotony killed you.


Abia aşteptai să ajungi undeva, te-ai bucurat pentru cava timp, apoi, ce s-a întâmplat? Ai citit prea mult. Ai stat prea mult. Ai mâncat prea mult. Vrei altceva. Vrei diversitate. Vrei un oraş nou şi un rucsac în spinare. Vrei o carte bună şi o rochie superbă. Te-ai plictisit de de ceea ce ai văzut deja. Vrei altceva.

Aşteptare

„Din ceas în ceas ne maturizăm, ne maturizăm, şi din ceas în ceas putrezim, putrezim…- William Shakespeare”

Timpul este cel mai bun profesor.  De cîte ori nu m-am culcat seara, gândind  „până mâine o să treacă” şi de câte ori n-a fost aşa. De câte ori nu credeai că totul e gata, şi a doua zi totul a fost ok. Sau, dimpotrivă, mâine a fost mai rău. Timpul e relativ. Timpul te ajută sau te sfârşeşte.

Când eşti în floarea vârstei, simţi că timpul trece greu, iar la sfârşitul zilei realizezi că nu ai făcut nimic. Aştepţi lucruri neînsemnate, un serial tv, o întâlnire, iar tot aşteptând parcă îţi trece cheful şi apoi vrei să se termine mai repede ceea ce ai aşteptat toată ziua. Noi pierdem dimineţile dormind şi nopţile stând treji. Avem programul aiurea, mergem împotriva timpului. Suntem ca nişte maşinării dereglate, pe care timpul, oboseala şi responsabilităţile le vor repara.

Aşteptăm viitorul şi trăim în trecut. Prezentul trece pe lângă noi.

Btăduleţ, brăduţ, drăguţ…

„It’s funny how, day by day, nothing changes, but when you look back, everything is different.”

Când eu aveam vreo 2-3 ani, tata a plantat un brăduţ în curte la bunici. Era cam cît mine de înalt, când l-a adus. Eu am crescut, brăduţul a crescut şi el. Când eram mai mică şi petreceam sărbătorile de iarnă la Câmpulung, îmi plăcea să îl împodobesc şi să îi pun eu vârful.

Dar, ceea ce există de atâţia ani, greu mai este observat. Chiar astăzi m-am întrebat de ce oare nu au mai împodobit bradul în ultimii ani. Şi, instinctiv, privirea mi-a zburat spre brad. Ei bine, am aflat răspunsul. Brăduţul meu are acum vreo 5 metri şi ne-ar trebui toate globurile din cartier şi o scară de pompieri pentru a-l împodobi. Dar idee e că, în mintea mea, bradul încă avea doar vreo 2 metri. Asta pentru că, ştiind că e acolo, şi că nu fuge nicăieri, nu am mai avut grija lui. Dacă era un câine, fiţi siguri că ştiam şi unde a dormit acum jumătate de oră.

Îmi pare rău că nu i-am făcut şi o poză, dar nu mai are loc în cadru 🙂

Do something that will last

Fusăi în Deltă :>

Am fost, pentru patru zile, în Delta Dunării, în cadrul programului ecologic „Do something that will last” organizat de Veolia Environment.

A fost o experienţă superbă, mai ales pentru că, la început nu cunoşteam pe nimeni, iar apoi nu mai voiam să plec. Au fost patru zile minunate, m-am împiretenit cu o grămadă de oameni, dar cel mai bine m-am înţeles cu cele două colege de cameră (pentru că am stat mai întâi în Tulcea, apoi în Sf. Gheorghe, şi nu am picat cu aceeaşi persoană în cameră) şi cu o fată şi un băiat, amândoi din Slovacia. Am dormit în reprize, culcându-mă în fiecare noapte la 2. Ba chiar am încercat să mă trezesc să văd răsăritul în ultimele dimineţi, doar că şi la 5 şi la 4 şi jumătate, soarele răsărise deja. Aşa că m-am culcat la loc.

Am făcut baie îmbrăcată în mare, m-am plimbat cu vaporul şi cu barca prin Deltă, m-a ars soarele îngrozitor, am mâncat peşte la greu, am ascultat concertul broaştelor, am văzut un cer minunat, am dansat, m-am distrat. Mai merg şi la anul 🙂

By the way, i-am cunoscut şi pe Hienă şi Vierme de la Animal X care au, din 2005,  o organizaţie ecologică, singura care calculează amprenta de carbon în România.

Şi probabil, pentru că nu cunoşteam pe nimeni, de-aia s-a legat totul atât de bine.