Cu capu-n congelator

Deci mi-e cald (no shit, nu mai spune), da’ mi-e cald de mor. Sunt foarte rea de căldură. Ieri am ţopăit pe lângă stropitoare. A fost Raiul pe Pământ. Astăzi am decoperit reţeta perfectă. Pune-ţi rock la maxim şi bagă capul în congelator. Merge până te prinde cineva şi te ia la alergat că strici frigiderul.

În altă ordine de idei, mâine o şterg pentru o perioadă, poate mai scriu sâmbătă, dar în rest nu o să mai am acces la internet (my poor life, sper să nu mor). Vreau ca vara asta să îmi găsesc rostul în viaţă. V-aţi prins voi că fac mişto, nu? Probabil că nu o să fac mai nimic şi o să mor de plictiseală.

Acum vă pup şi mă duc să mai stau puţin cu capul în congelator, cât sunt ai mei pe afară :)) Şi vă las şi cu o poză numai bună de început de vară.

 

Întâlniri

Întâlniri cu oameni, întâlniri cu lucruri, întâlniri cu locuri.

Weekendul acesta m-am întâlnit cu un vechi prieten, prieten care m-a acompaniat în primii ani de viaţă, când mă „bălăceam în gârlă”, în primii ani de grădiniţă, când am citit „Cei trei muschetari”, cel care mi-a indus neintenţionat fobia de fulgere (care, ce-i drept, a trecut când am mai crescut), a fost cu mine când mi-am rupt degetul încercând să văd dacă vine furtuna şi când mi-am făcut şuviţe albastre.

Vă întrebaţi cine e? Câmpulung Muscel, oraşul natal al mamei şi oraşul în care mi-am petrecut eu aproape jumătate de viaţă.

Aici pot să mă plimb prin oraş fără frica de a-mi fi uitat abonamentul RATB sau cartela de metrou acasă, aici cerul e mai albastru ca oriunde, aici sunt 20 de grade în casă în miez de vară, aici s-a adeverit iubirea mea de-o vară. Tot aici am sărit gardul la 12 noaptea ca să mă văd cu el măcar pentru cinci minute. Aici sunt o altă persoană, mă metamorfozez.

Mai jos: Câmpulungul primăvara, vara, toamna şi iarna.