Untitled

– Ce-am găsit făcând ordine prin caietele vechi! –

Se trezi buimăcit; sudoarea îi şiroia pe frunte. Ce mai vis, se pare că va primi o veste. Se ridică din pat, pregătindu-se pentru o nouă zi de lucru. Se opri în faţa oglinzii.

„Ha, ce mai glumă, păr roşu, de parcă aş putea merge aşa la muncă.”

Îşi făcu o cafea şi se trânti pe canapea. Porni televizorul, dând pe un program oarecare. Reverie.

Apoi se îmbrăcă şi porni la serviciu. Era un simplu dactilograf. Scria, dar niciodată pentru el. Publica, dar nu operele sale. Era doar un muncitor. Voia să schimbe asta, dar ştia că nu e după el.

– Hm, pot dezvolta foarte mult frântura asta… –

And then the monotony killed you.


Abia aşteptai să ajungi undeva, te-ai bucurat pentru cava timp, apoi, ce s-a întâmplat? Ai citit prea mult. Ai stat prea mult. Ai mâncat prea mult. Vrei altceva. Vrei diversitate. Vrei un oraş nou şi un rucsac în spinare. Vrei o carte bună şi o rochie superbă. Te-ai plictisit de de ceea ce ai văzut deja. Vrei altceva.

Nebuneală

Pentru că mă enervează şcoala. Pentru că m-am plictisit. Pentru că poimâine e Otaku. Pentru că nu am destui bani să-mi iau toate tâmpeniile pe care le vreau. Pentru că sunt praf la economii. Pentru că Elffi e sexy. Pentru că promit că după teze scriu un post ca lumea. Pentru că asta e starea mea actuală. (daţi click, sunt gif-uri)

Somnic

Mda, iar nu scriu povestea. Trec printr-o perioadă în care nu sunt în stare să fac nimic în afară de a dormi. Însă, sper să găsesc ceva până mâine. Între timp, m-am apucat să citesc „Şobolanul” de Andrezj Zaniewski, dap o carte despre şobolani, dar e o lecţie de viaţă, şi e altceva spre deosebire de cărţile cu oameni care se plâng şi suferă.

Un citat definitoriu: „Am învăţat să ucid, am învăţat toată viaţa.”

Şi vă las cu o melodie care mă linişteşte şi mă amuză în acelaşi timp.

First world problems

Voi ceilalţi adolescenţi sigur ştiţi despre ce voi vorbi, şi anume:

Ne doare spatele, de la poziţia în care stăm la calculator.

Ne dor ochii din acelaşi motiv.

Ne este tot timpul somn.

Am avut, avem sau vom avea gastrită.

Avem un program complet aiurea.

Ne doare capul, stomacul, ne e rău, nu avem chef, suntem obosiţi, suntem plictisiţi dar preferăm să nu facem nimic în loc să încercăm să scăpăm de plictiseală.

Iubim, urâm, vrem, nu mai vrem, căutăm, pierdem, câştigăm, trăim.

Ăştia suntem noi, să vedem ce vom fi peste zece ani.

 

Sporturi extreme unde te aştepţi mai puţin

Cu toţii ştim cât de plictisitoare pot fi unele ore. Sunt sigură că fiecare dintre noi a simţit, măcar o dată în viaţa lui, nevoia să se arunce pe geam în timpul orei de matematică sau da română, atunci când stai degeaba, dar nici nu poţi face altceva, pentru că te vede profesorul.

Aici intervina partea funny. Sporturile extreme!

Mai ştiţi când eraţi prin lcasa a VI-a şi făceaţi biluţe de hârtie pe care le suflaţi cu pixul? Hai, e imposibil să nu fi făcut asta vreodată. Dar timpurile acelea s-au dus. Acum avem alte opţiuni.

Continuă lectura