Balcic, paradisul pisicilor

Acum vreo doi ani am primit un album intitulat  „Pictori români la Balcic”. Am fost atât de fascinată de albumul acela şi mi-a trezit dorinţa de a vizita şi eu oraşul. De doi ani râvnesc să văd Balcicul, şi iată că am ajuns, într-un final.

A fost o premieră, ieşirea din ţară, faptul că m-am rupt de realitatea mea zilnică şi m-am aruncat un pic mai la sud de România. Radio în bulgară, semne rutiere în bulgară, nu tu un pic de română şi nici măcar engleză. Am ajuns în Balcic. Ne-au întâmpinat restaurantele cu urări în genul „Mâncare ca la mama acasă, băutură ca la tata acasă”, „peşte prăjită” sau „aici se plăteşte şi în RON”. Măi, măi, unde am ajuns?

În orice caz, piscină, da, mare, da, plajă, nu (coborai pe nişte scări direct în mare).

Castelul Reginei Maria este superb, micuţ, pe jumătate faţă de casele din ziua de azi, grădina, uriaşă şi amenajată minunat, cu cascade, mori, o grădină cu cactuşi uriaşi şi o seră, şi mâţe la greu. Sunt pisici în Balcic la fel cum sunt câinii în Bucureşti.

De la hotel până la plajă aveam de coborât vreo 300 de trepte şi tot oraşul este construit în trepte, am zis că dau jos nişte kilograme, dar acasă mi-a fost frică să mă urc pe cântar de frică să nu fi luat.

În concluzie, aş mai merge o dată 🙂

Continuă lectura

Anunțuri

Do something that will last

Fusăi în Deltă :>

Am fost, pentru patru zile, în Delta Dunării, în cadrul programului ecologic „Do something that will last” organizat de Veolia Environment.

A fost o experienţă superbă, mai ales pentru că, la început nu cunoşteam pe nimeni, iar apoi nu mai voiam să plec. Au fost patru zile minunate, m-am împiretenit cu o grămadă de oameni, dar cel mai bine m-am înţeles cu cele două colege de cameră (pentru că am stat mai întâi în Tulcea, apoi în Sf. Gheorghe, şi nu am picat cu aceeaşi persoană în cameră) şi cu o fată şi un băiat, amândoi din Slovacia. Am dormit în reprize, culcându-mă în fiecare noapte la 2. Ba chiar am încercat să mă trezesc să văd răsăritul în ultimele dimineţi, doar că şi la 5 şi la 4 şi jumătate, soarele răsărise deja. Aşa că m-am culcat la loc.

Am făcut baie îmbrăcată în mare, m-am plimbat cu vaporul şi cu barca prin Deltă, m-a ars soarele îngrozitor, am mâncat peşte la greu, am ascultat concertul broaştelor, am văzut un cer minunat, am dansat, m-am distrat. Mai merg şi la anul 🙂

By the way, i-am cunoscut şi pe Hienă şi Vierme de la Animal X care au, din 2005,  o organizaţie ecologică, singura care calculează amprenta de carbon în România.

Şi probabil, pentru că nu cunoşteam pe nimeni, de-aia s-a legat totul atât de bine.