Filmul denaturează cartea

Oameni buni, Dorian Gray e blond, cu părul ondulat şi cu faţă de înger. Nu e brunet, cu barbă şi cu faţă de drac. Şi nu e nemuritor. Asta ca un mic comentariu pentru filmul pe care l-am văzut aseară şi care se cheamă „Liga”. Era vorba despre personajele principale din mai multe poveşti cunoscute, printre care şi Mina Harker (care, apropo, nu s-ar săruta niciodată cu Dorian Gray, sau, mai bine zis, cu nimeni altcineva în afară de Johnatan), care se duc să vâneze nu ştiu ce om mascat (probabil Fantoma de la Operă), film care m-a făcut să vreau să arunc televizorul pe geam. Aşa că, pentru a avea imaginea exactă despre personajele de acolo, ar trebui să citiţi cărţile mai întâi.

Pe de altă parte, m-am uitat la Tiger and Bunny. Nu-i aşa că zici că e desen pentru copii? Ei bine, nu e. E minunat, de mult nu m-a mai captivat un anime în halul ăsta. Am văzut toate cele 25 de episoade într-o săptămână.

Hellsing

Ştiţi că mă chinui să citesc Dracula de vreo două luni? Şi mă mai şi mândresc cu asta. Ruşine să-mi fie! Eh, bine, asta a fost aşa, ca o introducere (cu toate că ar cam trebui să o termin).

Ştiţi cîte reproduceri după Dracula s-au făcut de când a apărut (cînd, ce mai, a făcut furori şi a stârnit cu siguranţă controverse). Una dintre aceste reproduceri este Hellsing.

Povestea e cam aşa: l-au luat pe Dracula, i-au zis Alucard (adică Dracula citit de la coadă la cap) şi l-au făcut vânător de vampiri. Dar ce credeaţi că e aşa de simplu?Nici pe departe! Dacă îmi amintesc eu bine, Integra l-a descoperit pe Alucard când era copilă şi l-a eliberat din nişte lanţuri care îl ţineau prizonier, iar Alucard a trebuit să îi asculte ordinele pentru restul timpului în care ea va trăi.

Pe lângă faptul că grafica, povestea, culorile, efectele şi bătăile sunt extraărdinare,  Hellsing mai are şi nişte personaje badass: Continuă lectura