Balcic, paradisul pisicilor

Acum vreo doi ani am primit un album intitulat  „Pictori români la Balcic”. Am fost atât de fascinată de albumul acela şi mi-a trezit dorinţa de a vizita şi eu oraşul. De doi ani râvnesc să văd Balcicul, şi iată că am ajuns, într-un final.

A fost o premieră, ieşirea din ţară, faptul că m-am rupt de realitatea mea zilnică şi m-am aruncat un pic mai la sud de România. Radio în bulgară, semne rutiere în bulgară, nu tu un pic de română şi nici măcar engleză. Am ajuns în Balcic. Ne-au întâmpinat restaurantele cu urări în genul „Mâncare ca la mama acasă, băutură ca la tata acasă”, „peşte prăjită” sau „aici se plăteşte şi în RON”. Măi, măi, unde am ajuns?

În orice caz, piscină, da, mare, da, plajă, nu (coborai pe nişte scări direct în mare).

Castelul Reginei Maria este superb, micuţ, pe jumătate faţă de casele din ziua de azi, grădina, uriaşă şi amenajată minunat, cu cascade, mori, o grădină cu cactuşi uriaşi şi o seră, şi mâţe la greu. Sunt pisici în Balcic la fel cum sunt câinii în Bucureşti.

De la hotel până la plajă aveam de coborât vreo 300 de trepte şi tot oraşul este construit în trepte, am zis că dau jos nişte kilograme, dar acasă mi-a fost frică să mă urc pe cântar de frică să nu fi luat.

În concluzie, aş mai merge o dată 🙂

Continuă lectura

Castelul din nori s-a sfărâmat

Am gasit aseara prin curte un castel de jucarie pe care il adoram cand eram mica.  Credeam ca l-am pierdut sau ca l-am aruncat, dar m-a uimit faptul ca mai e „in viata”. E distrus, ce-i drept, dar m-a facut nostalgica pentru moment.