Centrul vechi la pas

Seară, mă întorc din oraş. În general merg cu metroul, dar s-a întâmplat să nu am abonament, aşa că am luat-o pe jos spre Unirii prin Centrul Vechi. Ce-am văzut m-a dus în altă lume, am simţit pulsul vieţii, am simţit că mă contopesc cu tot ce se întîmplă acolo şi că trebuie să îmi scot carnetul de schiţe. Doar că nu am unul (să-mi fie învăţătură de minte)…

Muzicanţi ai străzii îşi cântă cântecul veşnic, îmi scot căştile ca să aud mai bine, un mim dă baloane copiilor, altul, din spatele unui cărucior de circ, face alţi copii să râdă. Un bătrânel drăguţ îmi dă ziarul „Centrul Vechi”. Terasele sunt pline, muzica este acceptabilă, tot felul de studenţi fac un ban împărţind pliante.

Un concert rock în aer liber electrizează atmosfera. La câţiva metri de scenă, sunt nişte persoane îmbrăcate în haine de epocă, pe picioroange. Rătăcesc pe străzi, văd o terasă unde sunt exclusiv rockeri, trec printr-un gang unde este un butic drăguţ, pe o stradă este o terasă antică, efectiv, cu scaune scorojite şi mese din fier forjat de pe care s-a luat vopseaua, chiar vis-a-vis de  o terasă luxoasă. doi barmani se antrenează în mijlocul străzii, doi oameni ai străzii caută mâncare.

Ajung la Piaţa Unirii şi mă conectez din nou la realitate, cablul de legătură este imposibil de rupt.

sursa foto: artline.ro

Cu sprayul prin Bucureşti

Vineri, deşi, eram pe fugă, am mers prin Bucureşti cu ochii deschişi, şi ghiciţi ce am găsit? Graffiti cu subiect pacifist sau religios. Faptul că aceste graffuri se aflau în imediata apropiere a unei librării cu tematică religioasă m-a intrigat şi m-a făcut să mă gândesc la câte moduri distincte de exprimare există în lumea asta.