Btăduleţ, brăduţ, drăguţ…

„It’s funny how, day by day, nothing changes, but when you look back, everything is different.”

Când eu aveam vreo 2-3 ani, tata a plantat un brăduţ în curte la bunici. Era cam cît mine de înalt, când l-a adus. Eu am crescut, brăduţul a crescut şi el. Când eram mai mică şi petreceam sărbătorile de iarnă la Câmpulung, îmi plăcea să îl împodobesc şi să îi pun eu vârful.

Dar, ceea ce există de atâţia ani, greu mai este observat. Chiar astăzi m-am întrebat de ce oare nu au mai împodobit bradul în ultimii ani. Şi, instinctiv, privirea mi-a zburat spre brad. Ei bine, am aflat răspunsul. Brăduţul meu are acum vreo 5 metri şi ne-ar trebui toate globurile din cartier şi o scară de pompieri pentru a-l împodobi. Dar idee e că, în mintea mea, bradul încă avea doar vreo 2 metri. Asta pentru că, ştiind că e acolo, şi că nu fuge nicăieri, nu am mai avut grija lui. Dacă era un câine, fiţi siguri că ştiam şi unde a dormit acum jumătate de oră.

Îmi pare rău că nu i-am făcut şi o poză, dar nu mai are loc în cadru 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s