O carte

Ştiţi ce m-a intrigat pe mine încă de când eram în clasa a cincea? O carte, o anumită carte, o carte excepţională care zace în bibliotaca mea de vreo 19 ani (adică în biblioteca mamei).

Prima dată când mi-a fost trezit interesul a fost atunci când profesoara de Lb. Română, ne povestea în clasa a cincea despre alchimie, Piatra Filozofală şi transformarea metalelor în aur. Şi subiectul s-a îndreptat treptat în direcţia doctorului care şi-a vândut sufletul diavolului.

V-aţi prins? De Faust vorbeam. Am zis că o citesc în clasa a şaptea, dar nu am fost în stare, am zis că o citesc în clasa a opta, dar nu aveam răbdare. În clasa a noua doar am admirat-o, însă, acum, mânată de pasiunea Andreei pentru cartea asta, am zis că, cine ştie, poate merge. Şi a mers. Am citit partea I în vreo 2-3 zile şi o mică parte din cea de-a doua (deşi va fi ceva mai greu, e numai filozofie). Şi acum am o satisfacţie uriaşă.

Şi nu numai subiectul m-a fascinat. ci şi felul în care arată ediţia pe care o am eu. E neagră, cu copertă din pânză şi scrisul este de un bej şters. Arată de-a dreptul antică.

Aşa că recomand cartea asta oricui.

Anunțuri

4 gânduri despre „O carte

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s