Cer de Paşte

Cerul e gri;  pomii prea verzi contrastează cu monotonia acestuia. E soare, deşi sunt nori de ploaie. Tocmai a plouat. Stau pe marginea trotuarului, îmbrăcată în culori vii, cu o duzină de lumânări în mână. O aştept pe mama, care tocmai a intrat într-un magazin.

Pe partea cealaltă a trotuarului, su o copertină, stă o femeie. Bea cu nesaţ dintr-o cutie de bere şi îşi aprinde o ţigară proastă. E trecută de vârsta tinereţii, poartă o pereche de blugi cu nişte imprimeuri ce îmi rănesc privirea şi o geacă jerpelită din piele. E blondă, dar rădăcinile brunete ale părului se ivesc destul de evident. Machiată cu un albastru violent, se sprijină de perete şi trage din ţigară. Vinde narcise.

La vreo douăzeci de metri de mine, lângă o cârciumă, se aud manele dintr-o maşină, se pare că se va lăsa cu paranghelie. Păi, cum? Doar vine Paştele.

Iese mama din magazin, plecăm spre casă, trebuie să trag un pui de somn. Sper să nu plouă la noapte, cum ar fi să mergi cu umbrela să iei lumină? Senzaţii tari….româneşti, nu?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s