Amorul artei

Intru sceptică pe poarta şcolii, mă îndrept în pas grăbit înspre uşa de la intrare… o, nu, e pauză. Intru repede în şcoală şi mă strecor ca un ninja printre copii de clasa I care aleargă ca posedaţi şi printre fetele şi băieţii mai „de la ţară”  care se ia de mine, trec ca vântul pe lângă bodyguarzi, dar parcă totul se  mişcă cu slow motion.

Finally, deschid uşa clasei în care trebuia să ajung şi mirosul de acuarele mă izbeşte de parcă aş sta sub un curcubeu. Apoi obişnuita căldură se revarsă asupra mea şi mă simt deja ca acasă şi uit de iadul dezlănţuit din afara clasei. Unde am ajuns? La desen 🙂 Click pentru poze :>

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s