Doar o zi normală…

Mă trezesc amorţită şi…wait a minute, de ce e aşa de frig? Sunt îmbrăcată cu două hanorace şi învelită până la gât, dar tot e frig. Adormisem cu căştile în urechi. Mă trezesc la realitate abea când văd că sunt în patul de deasupra al unui pat suprapus. Mă cestasem cu Agatha pentru patul ăla. Am câştigat dar cu condiţia că noaptea viitoare să ia ea mp3 playerul.

Sunteţi în ceaţă, nu? Ei bine, nu sunt într-o închisoare sau altceva de genul ăla. Defapt sunt doar într-o căbănuţă fără încălzire din pustietate din Ocna Sibiului. Suntem 120 de tineri. Nu, nu suntem sechestraţi, suntem în plin proiect de community dance, mai exact,  „Pasărea de Foc”. După o lună de antrenament zilnic şi după spectacolul de la Teatrul Naţional, acum am ajuns la Sibiu.

Luăm repede micul dejun şi ne urcăm în cele două autocare, spre Sibiu. Acolo urmează repetiţia finală şi spectacolul. Luăm prânzul pe fugă, dansăm desculţi. Da, am dansat desculţi de când a început proiectul. Josef zice că aşa simţim mai bine vibraţiile. Plus, şosetele ar aluneca. Ne e frig, cedăm presiunii, unii plâng, alţii nu mai pot face faţă. Mă ţin tare, deşi am cedat şi eu.

Dar când spectacolul începe, uităm de tot. Avem datoria de a ului mii de oameni. Asta ne face să reuşim. Zece minute de aplauze. Apoi petrecerea. Deşi toţi eram epuizaţi, am reuşit să ne distrăm straşinc, păcat că nu mai am pozele…de ce le-oi fi şters?

Sursă foto

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s